Adoptarea Omnibus-2026 : Ce companii rămân în sfera CSRD și cum se simplifică raportarea?
În articolul de mai jos veți găsi principalele modificări privind raportarea de sustenabilitate (CSRD), aduse de adoptarea primului pachet OMNIBUS, Directiva (UE) 2026/470 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 24 februarie 2026.
Directiva fost publicată în Jurnalul Oficial pe 26.02.2025 și intră în vigoare la 20 zile de la publicare. Statele Membre trebuie să transpună Directiva în legislația națională în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare, deci până la 19 martie 2027.
Directiva (UE) 2026/470 modifică: Directiva 2006/43/CE (Audit), Directiva 2013/34/UE (Directiva contabilă), Directiva (UE) 2022/2464 (CSRD propriu-zisă) și Directiva (UE) 2024/1760 privind diligența necesară. Obiectivul declarat este reducerea sarcinilor de raportare și creșterea competitivității, păstrând totodată obiectivele Pactului verde și ale planului de acțiune privind finanțarea durabilă.
Directiva restrânge semnificativ sfera de aplicare a CSRD la un număr mai mic de întreprinderi foarte mari, aduce precizări privind simplificarea cerințelor ESRS și modifică calendarul „valurilor” de raportare, inclusiv pentru emitenți și grupurile din țări terțe.
În practică, multe companii care, în versiunea inițială a CSRD, intrau în valurile 2 și 3 de raportare vor fi fie amânate, fie complet scoase din domeniul de aplicare, iar obligațiile asupra IMM‑urilor și ale entităților din lanțul valoric sunt puternic plafonate.
Domeniul de aplicare consolidat – cine mai intră sub CSRD
Obligația de raportare de durabilitate la nivel individual și consolidat (art. 19a și 29a din Directiva 2013/34/UE) se limitează la întreprinderile care, la data bilanțului, depășesc simultan o cifră de afaceri netă de 450 milioane EUR și o medie de peste 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar.
Comisia primește un mandat de a revizui cel puțin o dată la cinci ani aceste praguri, prin acte delegate, pentru a le ajusta la inflație, ceea ce înseamnă că, în timp, sfera de aplicare poate fi din nou extinsă sau restrânsă în funcție de evoluția indicatorilor de preț. Pentru filiale și sucursale ale societăților din țări terțe, pragul cifrei de afaceri nete relevante pentru aplicarea obligațiilor CSRD este stabilit la 200 de milioane EUR pe entitate, iar pentru grupul din țara terță la peste 450 de milioane EUR cifră de afaceri netă în UE pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare.
Modificările aduse art. 5 din Directiva (UE) 2022/2464 păstrează logica „valurilor” de intrare în regim, dar o corelează cu noul domeniu de aplicare restrâns și cu noul prag de 450 milioane EUR / 1 000 angajați. În plus, se introduce o limitare explicită în timp a aplicării primului val și posibilitatea ca Statele Membre să acorde scutiri pentru anumite exerciții financiare.
| Val de raportare | Regim CSRD inițial (simplificat) | Regim după Directiva 2026/470 (consolidat) |
| Val 1 – mari entități de interes public (>500 angajați) care raportau deja NFRD | Obligație de raportare pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2024 sau după această dată, fără limită explicită de durată. | Aplicarea art. 5 alin. (2) lit. (a) este limitată la trei exerciții financiare care încep cu 1 ianuarie 2024 (deci cel târziu pentru exercițiile 2024, 2025 și 2026), iar pentru exercițiile care încep de la 1 ianuarie 2027 aceleași entități intră, dacă depășesc noul prag, sub lit. (b) (al doilea val) sau ies complet din sfera CSRD dacă nu îl depășesc; statele membre pot acorda scutiri pentru exercițiile care încep între 1 ianuarie 2025 și 31 decembrie 2026. |
| Val 2 – alte întreprinderi mari (care îndeplinesc criteriile de „mare întreprindere” din Directiva contabilă) | Obligație de raportare pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2025 sau după această dată. | Obligația se aplică numai întreprinderilor (și grupurilor) care depășesc pragul de 450 milioane EUR cifră de afaceri netă și 1 000 de angajați, începând cu exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2027 sau după această dată; întreprinderile mari sub acest prag sunt scoase din domeniul de aplicare obligatoriu. |
| Val 3 – IMM‑uri listate (altele decât microîntreprinderile), instituții mici și necomplexe, asigurători captivi/ reasigurători captivi | Obligație de raportare pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2026 sau după această dată, cu posibilitate de derogare de doi ani pentru IMM‑urile listate. | IMM‑urile listate sunt complet excluse din regimul CSRD; se elimină și dispoziția de derogare de doi ani, precum și mandatul Comisiei de a adopta ESRS separate pentru aceste IMM‑uri. Instituțiile mici și necomplexe și asigurătorii captivi pot rămâne acoperiți numai în măsura în care depășesc noile praguri sau se bazează pe regimul de raportare „limitată” prevăzut de alte articole, dar fără standarde dedicate pentru IMM‑uri listate. |
| Grupuri din țări terțe cu filiale / sucursale în UE | Obligația de a publica un raport de durabilitate la nivel de grup pentru întreprinderile din țări terțe cu cifră de afaceri netă în UE >150 milioane EUR și anumite filiale/sucursale. | Pragul de cifră de afaceri netă pentru întreprinderea din țara terță crește la 450 milioane EUR, iar pentru filială/sucursală la 200 milioane EUR, menținându‑se obligația de publicare pentru entitățile peste aceste praguri; holdingurile financiare cu filiale independente pot opta să nu publice raportul. |
ESRS și conținutul raportării
Comisia este obligată să revizuiască primul set de ESRS printr-un act delegat, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a Directivei 2026/470, cu scopul de a „reforma substanțial” standardele.
Revizuirea trebuie să reducă punctele de date mai puțin importante, să privilegieze indicatorii cantitativi în raport cu textul descriptiv, să distingă mai clar între cerințe obligatorii și voluntare, să clarifice aplicarea pragului de semnificație, să îmbunătățească coerența cu legislația UE (inclusiv cea financiară) și interoperabilitatea cu standardele globale.
Mandatul de a adopta standarde sectoriale obligatorii este eliminat; în locul lor, Comisia poate emite doar orientări sectoriale neobligatorii de sprijin pentru aplicarea ESRS. În plus, standardele nu pot pretinde informații din lanțul valoric din partea întreprinderilor cu mai puțin de 1 000 de angajați decât în limita unui viitor standard voluntar pentru IMM-uri, ceea ce reduce în mod direct granularitatea datelor obligatorii despre furnizori și alți parteneri mici.
IMM uri și „întreprinderi protejate” în lanțul valoric
Directiva introduce noțiunea de „întreprindere protejată”: o întreprindere din lanțul valoric care are în medie cel mult 1 000 de angajați în exercițiul financiar precedent.
Întreprinderile raportoare pot stabili statutul de întreprindere protejată pe baza unei simple declarații pe propria răspundere, fără obligație de verificare suplimentară, cu excepția cazului în care știu sau în mod rezonabil ar trebui să știe că declarația este vădit incorectă.
Întreprinderile protejate dobândesc un drept legal explicit de a refuza furnizarea de informații care depășesc conținutul standardelor de raportare voluntară privind durabilitatea (art. 29ca), atunci când li se solicită date pentru scopuri de raportare CSRD. În oglindă, întreprinderile raportoare nu pot introduce în contracte obligații de a furniza informații peste acest plafon, iar orice clauză contrară este inaplicabilă, cu obligația suplimentară a întreprinderii raportoare de a informa clar partenerul mic atât despre informațiile „peste plafon”, cât și despre dreptul de refuz.
Până la 19 iulie 2026, Comisia este împuternicită să adopte un standard de raportare voluntară proporțional pentru aceste întreprinderi protejate și pentru alte entități care raportează voluntar, bazat pe standardul VSME elaborat de EFRAG.
Standardul voluntar trebuie redactat într-un limbaj simplificat, modular, să țină seama de principiul „gândiți întâi la scară mică” și să fie revizuit cel puțin o dată la patru ani.
Posibilitatea de omitere a unor informații
Directiva clarifică situațiile în care o întreprindere poate omite anumite informații de durabilitate: atunci când divulgarea ar prejudicia grav poziția comercială, când ar dezvălui secrete comerciale, know-how sau drepturi de proprietate intelectuală, când informația este clasificată sau trebuie protejată în temeiul altor acte juridice, ori când ar afecta viața privată sau securitatea persoanelor. Aceste omisiuni trebuie să rămână excepționale și supuse unor condiții stricte, dar creează un spațiu suplimentar de manevră pentru întreprinderile din sectoare sensibile (de exemplu, apărare).
În plus, societățile mamă pot amâna cu un exercițiu financiar includerea în raportarea consolidată a întreprinderilor nou achiziționate sau rezultate din fuziuni și pot exclude din raportarea pe exercițiul în curs entitățile care ies din grup în cursul anului, cu condiția să descrie evenimentele semnificative relevante în raportul de gestiune consolidat. De asemenea, anumite holdinguri financiare cu filiale cu modele de afaceri independente pot opta să nu întocmească raport consolidat de durabilitate, ceea ce reduce sarcinile pentru structurile pure de investiții.
Digitalizare
Pentru raportarea în format electronic unic (XBRL), se precizează că întreprinderile nu au obligația de a marca raportarea de durabilitate până la adoptarea normelor tehnice corespunzătoare și se permite statelor membre să limiteze răspunderea colectivă a organelor de conducere doar la publicarea și marcare, nu și la întreg procesul de digitalizare. În plus, Comisia trebuie să creeze un portal online dedicat pentru a agrega informații, îndrumări și modele privind aplicarea ESRS, interconectat cu instrumentele naționale de sprijin.
Impact practic asupra companiilor din toate valurile
Pentru companiile aflate în primul val, impactul principal este că obligația CSRD se poate limita practic la maximum trei exerciții (2024–2026), iar entitățile sub pragurile de 450 de milioane de EUR/1 000 de angajați pot fi chiar scutite de raportare pentru 2025–2026, în funcție de decizia statului membru.
Din anul 2027, numai aceste entități „foarte mari” rămân obligatoriu în sfera CSRD, restul ieșind din regim dacă nu ating noile praguri.
Pentru companiile care ar fi intrat în al doilea val (alte întreprinderi mari), obligațiile sunt amânate până la exercițiile care încep în 2027 și se aplică numai celor care depășesc pragurile ridicate, ceea ce înseamnă că o parte semnificativă a întreprinderilor mari „clasice” nu vor mai avea raportare de durabilitate obligatorie, ci cel mult voluntară pe baza noului standard.
Valul al treilea, al IMM urilor listate, este, în esență, anulat: aceste entități nu mai intră în domeniul de aplicare CSRD, dar pot utiliza standardul voluntar, iar rolul lor în lanțurile valorice este protejat prin plafonarea solicitărilor de date din partea marilor întreprinderi raportoare.
Pentru grupurile din țări terțe, cerințele CSRD se păstrează, dar sunt concentrate asupra grupurilor cu prezență economică foarte semnificativă în UE (peste 450 milioane EUR cifră de afaceri netă în UE și filiale/sucursale cu peste 200 milioane EUR fiecare), cu o opțiune de excludere pentru anumite holdinguri financiare.
În ansamblu, regimul consolidat CSRD rezultat din Directiva 2026/470 mută accentul de pe acoperirea largă a întreprinderilor mari și a IMM urilor listate către un nucleu relativ îngust de entități foarte mari și asupra armonizării standardelor și proceselor pentru acestea, reducând concomitent presiunea de raportare asupra IMM urilor și a actorilor din lanțul valoric.
